Măgura Moigradului

Deal de origine vulcanică, o masivă masă de piatră (andezite, granite, etc.) care este exploatată în prezent de o carieră situată pe versantul de S-V al dealului,

Măgura Moigradului ne apare ca un impresionant trunchi de con cu altitudinea maximă de 514 m. şi o diferenţă de nivel de 224 m faţă de valea Ortelecului,care a creat trecătoarea amintită. Platoul superior al conului vulcanic amintit, de formă ovală, are un diametru mare de cca. 400 m, iar cel mic de cca. 250 m, suprafaţa totală a acestuia fiind de 7 ha.Pe Măgura Moigradului au fost făcute fortuit descoperiri arheologice încă din anul 1855 (descoperirea unui dacic tezaur din podoabe din argint), dar cercetări sistematice începând cu anii 1940, 1958-1959, însă cu o anumită constanţă şi rigoare doar în anii 1984, 1987-1995, 2002. Considerată iniţial ca necropolă dacică de incineraţie, Măgura Moigradului ne apare tot mai mult şi mai sigur ca un spaţiu sacru destinat depunerilor rituale (sec. I î.Chr.), iar mai apoi o întinsă aşezare dacică fortificată (sec. I d.Chr.), precedată de locuiri sporadice preistorice şi succedată de o fortificare romană (sec. II-III) şi mai apoi medievală (sec. XII-XIV) a dealului.