Granita Romana (LIMESUL)
Munţii Meseş constituie o barieră între podişul înalt al Transilvaniei la est şi câmpia joasă a Tisei spre vest. Acest lanţ muntos, lung de cca. 80-100 km, era prevăzut cu mai multe locuri de trecere dintr-o parte în alta, fie pe văi, fie pe culmi. În dreptul localităţii Moigrad se află cea mai largă şi cea mai accesibilă trecere între aceste două zone, care a fost utilizată din cele mai vechi timpuri pentru comerţ şi deplasări de trupe.
Romanii, la vremea lor, au blocat trecătoarea cu o reţea de fortificaţii care controlau tranzitului de mărfuri şi de oameni. În trecatoarea principală şi pe trecerile laterale, secundare, au fost construite elementele liniei avansate ale limesului (turnuri de pază şi supraveghere, incinte mai mici, baraje din valuri de pământ sau piatră). Din reţeaua de turnuri de pe graniţa provinciei de pe culmea Meseşului, multe au fost răscolite de căutătorii de comori. În anii 1977-1983 au fost efectuate săpături arheologice şi sondaje la toate turnurile cunoscute şi identificate în faţa Porolissum-ului, iar ulterior au fost publicate. Foarte recent, regretatul Al. V. Matei a cercetat barajul dintre Dealul Poguior şi Dealul Mare identificând un burgus pe malul stâng al Văii Ortelecului, un zid de baraj lung de 2,5 km flancat de turnuri, poarta de trecere în zid între Poguior şi Dealul Mare.
La 1,5-2 km, în spatele acestei linii, au fost ridicate bazele militare, respective sediile pentru trupe (castrele). Ulterior, în preajma garnizoanelor fortificate, s-au dezvoltat aşezările civile cu apărare proprie. Toată această desfăşurare de forţe tactice, în cadrul strategiei generale, avea ca scop controlul lumii barbare (Daci, Vandali, Sarmaţi) cu scopul de a asigura pacea Provinciei.
Importanţa strategică a zonei s-a dovedit atât de mare încât la mai puţin de două decenii după cucerire (118-119 d.Chr.) zona de nord şi nord-vest a Daciei a fost transformată într-o provincie distinctă-Dacia Porolissensis cu un tip aparte de organizare militară, iar Porolissum a devenit, foarte probabil, capitala acestei unităţi administrative.
În cadrul acestui complex, unde este dificil de separat apărarea graniţei de apărarea propriu-zisă a oraşului sau a complexului, castrul de pe Pomăt a fost cea mai mare şi cea mai importantă fortificaţie. Dimensiunile, poziţia cu totul ieşită din comun, numeroasele unităţi militare care au staţionat, spaţiul mare ocupat de depozite şi ateliere de producţie îl desemnează ca pe o fortificaţie de referinţă. Numele locului “Pomăt”, este de origine sud-slavă şi înseamnă “amintirea de ceva demult”. Este foarte interesant faptul că aici slavii au înlocuit în buna parte vechea toponimie latină, locuind intens teritoriul în jurul castrului.
Complexul arheologic daco-roman Porolissum acoperă părţi din hotarele mai multor sate: Jac (com. Creaca), Brebi (com.Creaca), Moigrad (com.Mirşid), Ortelec şi Stâna, azi suburbia ale muncipiului Zalău. Castrul se afla de fapt pe teritoriului satului Jac, dar pentru că accesul spre el şi în general spre complexul daco-roman, s-a făcut şi se face prin Moigrad, pentru că pe aici s-au construit drumuri de acces moderne, s-a încetăţenit identificarea Porolissum-ului cu Moigradul. Distanţa de la şoseaua Zalău-Creaca-Jibou până la complexul arheologic este de cca 3,5 km.