Istorie - Pagina 5

Un moment deosebit de important în viața comunității daco – romane de la Porolissum l-a constituit succesul lui Septimius Severus comandatul trupei romane de la Carnuntum (Viena) din Pannonia, care și cu sprijinul soldaților romani din provinciile Dacice ( Porolissensis, Malvensis, Apulensis) a devenit împărat recunoscut de senatul Romei. Întemeietor la începutul sec III d.Chr. al dinastiei Severilor, împăratul Septimius Severus a rasplătit credința soldaților și cetățenilor de al Porolissum care l-au ajutat în ascensiunea sa, acodând dreptul veteranilor din trupele de pe limesul porolissensis să își construiască pe teritoriul armatei, al statului roman o așezare care are statutul de municipium – noua așezare este cunoscută sub denumirea cu care apare în inscripții Municipium Septimium Porolissense. La începutul sec.al III-lea d.Chr. grupând trupele romane de la Porolissum în castrul mare de pe dealul Pomet, pe locul unuia din castrele trupelor auxiliare de la Porolissum se construiește o așezare urbană nouă, cu trama stradală și organizarea internă specifică așezărilor minicipale. Noii așezări urbane dezvoltate pe cele 30 de hectare amplasate la sud est de latura dextra a castrului mare de pe dealul Pomet, i s-a descoperit și cercetat parțial forumul orașului, capitolul și macellum (piața orașului). Lucrările de construcție a noului castru mare de pe dealul Pomet și a noi așezări urbane municipale erau singur terminate la anul 214 d.Chr. când Porolissum-ul primește vizita împăratului Marcus Aurelius Antonnius (Caracalla) – fiul mai mare al împăratului Septimius Severus. Cu această ocazie sunt reparate templele orașului, inscripțiile descoperite la templul lui Liber Pater fac referire la aceste lucrări. Trupele romane de la Porolissum îi ridică împăratului o statuie ecvestră de bronz în mărime naturală, care il prezintă pe împărat în ipostaza de imperator cu salutul roman cu brațul drept întins în față Este același tip de statuie ca cea păstrată intactă la Roma și care îl reprezintă pe împăratul Marcus Aurelius. Prin amplasarea statui în fața porții praetoria a castului mare de pe Pomet, cohorta a III-a Campestris ce staționa castrul de la Porolissum își manifestă gratitudinea pentru împăratul care le-a dublat solda și care acum intră cu toate onorurile cuvenite prin poarta de onoare (praetoria) a noului castru construit sub domnia sa și cu directa sa contribuție.

Cele patru inscripții descoperite la cele patru porți de intrare amintesc de acest fapt, că împăratul Marcus Aurelius Antonnius – Caracalla - Fecit – a făcut această lucrare (castrul).

Orașul și întreaga zonă Porolissum s-a dezvoltat economic într-un mod vertiginos, profitând de cele mai bune condiții de afaceri pe care l-a reprezentat dintotdeauna schimbul comercial cu barbarii de peste limes. Produsele ceramice de lux au ajuns departe in barbaricum până în sudul Poloniei, Slovacia și estul Ungariei.

Nu e întâmplător ca la Porolissum au fost identificate mai multe ateliere care falsificau monede, sigur folosite în comerțul cu localnici. Viața tipic romană, forma mentis romana se manifestă și la Porolissum, ca o capitală de provincie, orașul și ceilalți locuitori (soldații și familiile lor), ajungeau la cca. 15000 de locuitori la momentul când împăratul Caracala și mama sa Iulia Domna ajung la Porolissum în anul 214 d.Chr. Aici se inspectează noile fortificații militare (castul nou cu incinta și porțile de piatră) si sigur se asista la spectacole care sunt pregătite și au loc în amfiteatrul roman de la Porolissum.

Amfiteatrul roman de al Porolissum la început a fost construit din lemn. La anul 157 d.Chr. sub directa comandă și sprijin financiar dat de împăratul Marcus Aurelius, a fost reconstruit din piatră. Ca suprafață a arenei, arena amfiteatrului de la Porolissum o depășește pe cea amfiteatrului de la Ulpia Traiana – capitala Daciei – colonie edificată de împăratul Traian.

PERIOADA MEDIEVALĂ TIMPURIE (SEC. VII-XIII) Deşi la Porolissum se desfăşoară cercetări de mult timp, există puţine vestigii din perioada medievală timpurie. Deocamdată, la Porolissum nu au fost descoperite vestigii arheologice databile în sec. VII-IX. Din secolele X-XIII avem un cimitir de inhumaţie identificat în zona municipiului roman, în apropiere de forum. Foarte interesante sunt chiliile din zona Jacului din punctele „Cămnin” şi „Viile jacului”, chilii care sunt deocamdată necercetate arheologic. Nu este exclusă posibilitatea ca acestea să dateze din perioada medievală timpurie. La Moigrad pe „Măgură”, prin cercetări arheologice sistematice au fost evidenţiate urmele unei fortificaţii medievale timpurii. Artefactele descoperite aici plasează cetatea de pământ în sec. X-XIII.

Cel mai important punct de trecere peste linia munților Meseș, Poarta Meseșană și-a făcut debutul în literatura istorică de specialitate, mai ales datorită descoperirilor de epocă romană. Aspectul infrastructural al trecătorii, nu numai că a asigurat elemente militare foarte bine adaptabile la teren, dara contribuit și la dezvoltarea economică a zonei în care se află, respectiv al arealului, pe care l-a deservit. Vorbim aici mai ales de transportul sării, al cărei intensificare se poate observa cel mai bine în Evul Mediu.

Din punct de vedere militar, amintim câteva evenimente importante din perioada medievală timpurie care au implicat Poarta Meseșeană: primele incursiuni ale ungurilor, campaniile militare împotriva cumanilor și pecenegilor al regelui maghiari Ladislau I cel Sfânt, sau folosirea trecătorii de către regele Andrei al III-lea (în ianuarie 1291) în drumul său spre Transilvania centrală. Descoperirile medievale timpurii datate pe palierul cronologic al secolelor X – XIII, dovedesc clar aspectul militar al zonei ce înconjoară zona trecătorii. Cercetările arheologice din punctele Moigrad „Măgură”, Jac „Cămnin” şi Ortelec „Cetate” au dovedit o activitate intensă de fortificare a zonei în perioada evului mediu timpuriu (sec. X-XIII).