Istorie - Pagina 3

EPOCA PIETREI - Primele urme de locuire de pe Măgura Moigradului, aparţin perioadei neolitice, descoperirile fiind databile între 4800-4500 î.Chr. Acestei perioade i-au fost atribuite câteva complexe de tip locuinţă sau groapă de provizii.

EPOCA BRONZULUI şi PRIMA EPOCĂ A FIERULUI - Încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea există numeroase mențiuni referitoare la descoperirea unor obiecte preistorice în zona Porolissum – Moigrad.

Colecțiile private de antichități, precum cea a familiei Wesselényi din Jibou sau Andrássy din Gârcei s-au îmbogățit grație multor obiecte provenite din această zonă. Se spunea că țăranii care munceau pe domeniile acestor familii nobiliare își puteau plăti obligațiile inclusiv în antichități găsite în zona Moigradului.

Din epoca bronzului (aprox. 2500–1000 î. Chr.) se cunosc descoperiri arheologice de pe ”Măgura Moigradului” care domină prin silueta impunătoare trecătoarea ”Poarta Meseșană”. Este vorba despre vase ceramice dar și un topor de bronz aflat în colecția muzeului din Zalău. Această ultimă piesă a reprezentat la triburile epocii bronzului din Europa sud-estică principala formă de afișare și manifestare a statutului social al deținătorului. Cu alte cuvinte a reprezentat în primul rând un însemn al puterii și doar în plan secundar o armă.

De la sfârșitul acestei perioade, din jurul anului 1000 î.Chr. datează numeroase obiecte de bronz asociate în adevărate tezaure. Aceste tezaure, cinci sau șase la număr, descoperite întâmplător la sf. sec. al XIX-lea – începutul sec. XX au ajuns în colecțiile unor muzee din țară și străinătate. Sutele de piese de bronz, însumând o cantitate însemnată de metal (o reală avuție în acele vremuri) sugerează existența în jurul anului 1000 î.Chr. și în secolul următor a unui important centru de putere în zona anticului Porolissvm. Acest centru a prosperat în primul rând datorită controlului pe care îl exercita asupra trecătorii Poarta Meseșană, tăiată de valea Ortelecului în cristalinul moale al Culmii Meseșului. Până târziu, la amenajarea drumurilor moderne, această trecătoare a reprezentat cea mai importantă arteră de trecere ce făcea legătura între Transilvania centrală și nordică și zona Tisei Superioare. Din componența acestor tezaure se remarcă numeroase vase din bronz, atribut al aristocrației războinice, dar și arme ori podoabe. Reședința acestui centru de putere din zona Moigradului nu a fost încă descoperită, dar numeroase indicii conduc către ”Dealul Cămnin” din zona satului Jac, com. Creaca unde a fost cercetată sumar o cetate cu val de pământ și șanț de apărare.

EPOCA DACICĂ (sec. II î.Chr. – II d.Chr.) Trecătoarea Poarta Meseşană şi apărarea acesteia a fost realizată de regatul dacic, statul dacic, în sistemul lor caracteristic, fortificaţiile fiind amplasate pe vârful dealurilor Poguior, Citera şi Măgura Moigradului.

Dealul Citera apare ca o înălţime izolată cu trei laturi abrupte, a patra reprezentând o şea de legătură dispusă la sud-vest spre dealul Pomet. Pe dealul Citera romanii au construit un castru pentru trupe auxiliare. Acesta este amplasat la cca. 500 m est-nord-est de colţul de est al castrului de pe dealul Pomet. Săpăturile arheologice din anul 1958 au surprins un nivel incendiat de locuire dacică. Aparent adosată castrului roman din piatră ne apare o incintă din pământ, descoperită în anul 1958, descrisă atunci şi mai târziu ca un val cu şanţ interior. Cercetările arheologice care au urmat, şi care au sondat amenajarea în mai multe puncte, au demonstrat ca valul descris anterior este de fapt umărul şanţului vizibil la suprafaţă. Acesta este actualmente colmatat cu resturile unui val scurs în timp. Pe laturile de sud şi nord traseul valului şi a şanţului poate fi doar intuit, pantele accentuate şi factorii antropici (pe latura de sud fiind vizibile încă zonele romane de exploatare a pietrei pentru ridicarea fortificaţiei) distrugând sau mascând conturul amenajării. Astfel presupusa incinta sugerează o formă aproximativ dreptunghiulară cu laturile de aprox. 300x200m, traseul incintei urmărîndu-l pe cel al curbei de nivel situată la cel puţin 15-20m mai jos de cota maximă a dealului. Cu toate că în nici una din săpăturile arheologice efectuate prin această amenajare nu a fost descoperit vreun material arheologic, putem avansa ipoteza conform căreia această amenajare a fost realizată în epoca dacică.

Prezenţa aşezării fortificate de pe Măgura Moigradului în zona Porţii Meseşene nu este întâmplătoare. Punct obligatoriu de trecere, principala cale de acces nord - vestică spre şi dinspre Transilvania, locul ne apare ca o importantă cale de comunicaţie frecventată atât de negustori cât şi de oricine căuta să iasă sau să intre în Transilvania.

Deal de origine vulcanică, o masivă masă de piatră (andezit, granit, etc.) care este exploatată în prezent de o carieră situată pe versantul de S - V al dealului, Măgura Moigradului ne apare ca un impresionant trunchi de con cu altitudinea maximă de 514 m. şi o diferenţă de nivel faţă de valea Ortelecului, care a creat trecătoarea amintită, de 224 m. Platoul superior al conului vulcanic amintit, de formă ovală, are un diametru mare de cca. 400 m., iar cel mic de cca. 250 m., suprafaţa totală a acestuia fiind de 7 ha Intrată în literatura de specialitate de timpuriu datorită descoperirii unor tezaure dacice din argint de podoabe sau monede, iar mai apoi, în urma săpăturilor arheologice din anii 1938-39, 1940-41, 1958-1959 ca necropolă dacică de incineraţie, situl arheologic de pe Măgura Moigradului ni se conturează tot mai mult ca o întinsă şi prosperă aşezare dacică fortificată precedată însă de o zonă cu caracter cultic databilă în a doua jumătate a sec. II – I î.Chr.